Respingerea cererii de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene (articolul 7 şi articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene)

Alicante, 07/12/2018

KEYPI - Agentie de Propietate Intelectuala S.R.L.

Cristina Adriana Sîrbu

127 turda, bl. 2, sc. C, ap. 91, sector 1

011325 Bucharest

RUMANIA

Cerere nr.:	17 903 905
Referinţă:
Marca:	STATIA DE PLATA SELFPAY
Tipul mărcii:	Figurativă
Solicitant:	ZEBRAPAY Bd. Dacia, nr. 153-155, Et. 7 BUCHAREST RUMANIA

Oficiul a ridicat o obiecţie la data de 18/06/2018 în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (b) şi (c) şi al articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene deoarece a constatat că marca pentru care se solicită înregistrarea este descriptivă şi lipsită de caracter distinctiv, din motivele prezentate în scrisoarea anexată.

Solicitantul şi-a formulat observaţiile la data de 17/08/2018, care pot fi rezumate după cum urmează:

1. ZEBRAPAY SRL este unul dintre cei mai activi comercianţi în domeniul plăţilor electronice, cu o activitate constantă încă din anul 2009 pe piaţa romȃnă de profil. Activitatea principală se derulează în domeniul creării şi implementării de plăţi electronice prin metode de tehnologie modernă, programe de calculator, softuri şi terminale electronice de plată, cu o piaţă lunară de peste 7,4 milioane de potenţiali consumatori. Ca urmare a dezvoltării proprii şi a proiectelor iniţiate, ZEBRAPAY a intrat într-un amplu proces de redefinire completă a identităţii vizuale şi a mărcii (rebranduire) proprii, inclusiv cu proiecte subsecvente, în care se înscrie şi marca româneasă cu numărul de depozit M 2017 07927 “STATIA DE PLATA SELFPAY”, designul european “STATIA DE PLATA SELFPAY”, drepturile de autor si marca europeana prezenta.

2. Marca se aplică pentru servicii de plată electronică a diverselor facturi sau achiziţii online (bilete evenimente, concerte, turism etc.) de petrecere timp liber si divertisment, prin aparate de tipul terminalelor fizice electronice independente (de sine stătătoare).

3. Pe piaţa de profil se cunosc mai multe tipuri de terminale electronice, denumite diferit după comerciant sau fără nume, iar consumatorii denumindu-le în diferite moduri (roboţei, tonomate, aparate, bancomate, turnuri etc). Solicitantul ZEBRAPAY a realizat un amplu concurs de soluţii cu cele mai mari companii de marketing şi de imagine din România pentru a identifica o denumire nouă, originală, simplă dar şi distinctivă în acelaşi timp, care să reprezinte şi să fie cunoscută pentru consumatori ca aparţinȃnd ZEBRAPAY şi terminalelor sale proprii. Soluţia cȃştigătoare a fost desemnată marca ce face obiectul prezentei cereri, respectiv “STATIA DE PLATA SELFPAY”.

4. Pȃnă la introducerea pe piaţă de către ZEBRAPAY a denumirii “STATIA DE PLATA SELFPAY”, această denumire nu era utilizată în comerţ pe piaţa de profil din Romania. Solicitantul a creat o denumire nouă, fantezistă şi originală absolut pentru a desemna un astfel de terminal, o marcă cel mult sugestivă pentru a uşura înţelegerea publicului vorbitor de limba romȃnă, dar în niciun caz lipsită de distinctivitate sau care să creeze îndoieli asupra întinderii protecţiei mărcii.

5. Solicitantul beneficiază de drepturi de autor exclusive asupra denumirii create de agenţia de marketing şi de imagine, care a garantat de altfel originalitatea şi noutatea absolută a denumirii, în raport de orice exista pe piaţă pȃnă la acel moment.

6. Au fost protejate modelele europene avand aceeasi denumire si reprezentare grafica. OSIM a înregistrat marca romaneasca anterioara “STATIA DE PLATA SELFPAY”, în aceeasi forma ca si cea depusa la nivel european, precum si marca anterioara romaneasca “SELFPAY”, care a fost acordata de în urma contestatiei.

7. Marca va fi utilizată întotdeauna ca un tot unitar, aşa cum a fost depusă la înregistrare, adică “STATIA DE PLATA SELFPAY”, parte verbală şi reprezentare grafică. Cu alte cuvinte, denumirea “STATIA DE PLATA” sau “SELFPAY” nu poate fi scoasă din context, ea fiind indisolubil legată de comerciant şi de produsele şi serviciile acestuia, în cadrul unui ansamblu unitar şi distinctiv.

8. Solicitantul a început un amplu proces de implementare a noii identităţi vizuale, cu investiţii considerabile, bugetele de promovare şi implementare fiind de peste 300.000 EUR în anul 2017, şi de peste 350.000 EUR în anul 2018, campania urmȃnd să se deruleze şi pentru viitor. Sunt active peste 3.000 de terminale de plata “SELFPAY”, peste 2.500 dintre acestea purtând deja vizualul „STATIA DE PLATA SELFPAY” pe autocolant fixat pe usa si caseta luminoasa (Anexa nr. 1 - imagini din magazinele in care sunt amplasate terminalele). Terminale sunt amplasate in magazine de proximitate, supermarketuri din retele nationale sau regioanale, hypermarketuri, minimarketuri, benzinarii, piete, centre comerciale, etc. Acestea numara impreuna peste 1.000.000 de vizitatori zilnic. Astfel, marca solicitată este expusă în faţa a peste un million de persoane zilnic care o asociază cu comerciantul ZEBRAPAY.

9. Denumirea “STATIA DE PLATA” ce face obiectul prezentei adrese se utilizează doar de către solicitant si doar în legătură cu propriile sale terminale, nefiind o denumire uzuală sau un mod în care consumatorii desemenează astfel de produse/servicii în mod frecvent.

10. Bugetul alocat numai pentru anul 2018 de către solicitant în vederea implementării mărcii şi sporirii gradului de cunoaştere a acesteia, precum şi de fidelizare a consumatorilor este substanţial, incluzȃnd multiple activităţi şi acţiuni de promovare. La acestea se adugă camapanii de presă, ştiri şi informaţii online şi offline, interviuri televizate, apariţii tv, radio şi print în reviste economice de specialitate.

11. “STATIILE DE PLATA SELFPAY” sunt utilizate lunar de peste 450.000 de clienti unici, cu o recurenta de peste 30% (recurenta calculata la 3 luni), adunand peste 650.000 de plati lunar. Rezultă aşadar o expunere uriaşă şi un grad de penetrare semnificativ în rȃndul consumatorilor, ceea ce conduce la o distinctivititate dobȃndită accelerată de către marcă şi o legare indisolubilă a sintagmei “STATIA DE PLATA” de “SELFPAY” şi de “ZEBRAPAY”, ca un tot unitar.

12. In situaţia în care, în urma analizării argumentelor prezentate şi a dovezilor ataşate privind distinctivitatea dobandita a marcii, EUIPO va considera în continuare aplicabile prevederile legale invocate, solicitantul a depuns si o declarație de neinvocare a unui drept exclusiv asupra elementelor verbale “STATIA DE PLATA” si “SELFPAY”.

13. Solicitantul a atasat: o scrisoare în limba engleza semnată de directorul executiv (CEO) Zebra Pay SRL, Adrian Badea, datată 14/08/2018; 14 imagini din magazinele în care sunt amplasate terminalele; bugetul de marketing pentru anul 2018; aparitii în media online si offline în legătură cu modificarea mărcii ZebraPay in SelfPay, datate 18/04/2018 – 20/04/2018 (Ziarul Financiar, ZFCorporate.ro, Profit.ro, Wall-Street.ro, Hotnews.ro, Business Magazin, Capital.ro, Adevarul, Startupcafe.ro, Start-up.ro, Ziarul Bursa, Magazinul Progresiv, Business Review, Romanian Journal, PlayTech.ro, BankingNews.ro, Comunicatii Mobile, Efinance.ro, Piata Financiara, Forbes, Zoso.ro, Nocash, Business Cover, Mobile News Romania si BizLawyer).

În aceaşi dată cu depunerea observaţiilor, 17/08/2018, solicitantul a cerut prelungirea termenului stabilit de Oficiu care ar fi trebuit să expire la data de 18/08/2018, pentru a strânge dovezi de distinctivitate dobândită. Cererea a fost acceptată de către Oficiu prin notificarea din data de 17/08/2018, termenul pentru depunerea dovezilor fiind prelungit cu încă două luni (18/10/2018).

În plus, prin aceiaşi notificare, Oficiul a cerut solicitantului clarificări suplimentare cu privire la natura solicitării distinctivităţii dobândite (principală sau subsidiară). Solicitantul a avut un termen de două luni de la primirea notificării pentru a prezenta clarificările corespunzătoare. De asemenea, solicitantul a fost informat că, în cazul în care nu transmite niciun răspuns sau dacă nu clarifică natura revendicării, Oficiul va considera că nu a fost făcută nicio revendicare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene şi va emite o decizie privind doar caracterul distinctiv intrinsec al mărcii.

Astfel, având în vedere faptul că solicitantul nu a transmis niciun răspuns Ia notificarea din data de 17/08/2018 şi nici nu a clarificat natura solicitării, Oficiul consideră că nu a fost făcută nicio revendicare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene, iar prezenta decizie se întemeiază doar pe caracterul distinctiv intrinsec al mărcii.

În temeiul articolului 94 din Regulamentul privind marca Uniunii Europene, hotărârea luată de Oficiu se poate întemeia pe motive sau dovezi asupra cărora solicitantul a avut posibilitatea de a formula observaţii.

În urma examinării atente a argumentelor solicitantului, Oficiul a hotărât să menţină obiecţia.

Articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul privind marca UE prevede că înregistrarea va fi refuzată în ceea ce privește mărcile descriptive, adică mărcile formate exclusiv din semne sau indicații, care pot fi utilizate pentru a desemna caracteristicile categoriilor de produse sau servicii pentru care se solicită înregistrarea. Cu toate acestea, articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul privind marca UE urmărește un obiectiv de interes general, care impune ca semnele sau indicațiile care descriu caracteristicile produselor sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea să poată fi utilizate în mod liber de oricine. Prin urmare, această prevedere previne ca astfel de semne sau indicații să fie rezervate unei singure întreprinderi, deoarece au fost înregistrate ca mărci comerciale (04/05/1999, C-108/97 & C-109/97, Chiemsee, UE C 1999 230, § 24-25).

Examinarea privind motivele absolute de refuz trebuie să fie strictă și completă, pentru a preveni înregistrarea necorespunzătoare a mărcilor comerciale și pentru a se asigura că, din motive de securitate juridică și bună administrare, mărcile comerciale a căror utilizare poate fi contestată cu succes în fața instanței nu sunt înregistrate (06/05/2003, C-104/01, Libertel, EU:C:2003:244, § 59; 21/10/2004, C-64/02 P, Das Prinzip der Bequemlichkeit, EU:C:2004:645, § 45).

Doar indicațiile care sunt în mod direct descriptive sunt excluse de la înregistrare, în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul privind marca UE. În această privință, semnul în cauză nu trebuie neapărat să fie cunoscut ca indicație descriptivă; în schimb, este suficient dacă acest lucru este de așteptat în mod justificat în viitor. Prin urmare, examinatorul nu trebuie să demonstreze nici că semnul solicitat este utilizat în general, în comunicațiile de afaceri și în special, în publicitate (21/10/2004, C-64/02 P, Das Prinzip der Bequemlichkeit, EU:C:2004:645, § 46).

Pentru ca un semn să fie respins ca fiind descriptiv, trebuie să existe o relație suficient de specifică și directă între semn și produsele și serviciile în cauză pentru a-i permite publicului vizat să perceapă imediat, fără nicio reflecție suplimentară, o descriere a bunurilor și serviciilor în cauză sau una dintre caracteristicile acestora (22/06/2005, T-19/04, Paperlab, EU:T:2005:247, § 25; 27/02/2002, T-106/00, Streamserve, EU:T:2002:43, § 40).

Caracterul descriptiv al semnului trebuie evaluat în funcție de produsele și serviciile pentru care se solicită înregistrarea și prin referire la modul în care publicul relevant îl percepe (02/04/2008, T-181/07, Steadycontrol, EU:T:2008:362, § 38; 21/05/2008, T-329/06, E, EU:T:2008:161, § 23).

Deși marca solicitată conține atât cuvinte în limba română, cât și termeni în limba engleză, consumatorul relevant este format din publicul vorbitor de limba română. Termenul de “selfpay/self-pay/self pay”, desi provine dintr-o altă limbă a UE, a intrat în limbajul curent al limbii române pentru a descrie plăți (automate) care pot fi efectuate de o personă. În acest sens, în notificarea Oficiului din data de 18/06/2018, s-au depus dovezi rezultate dintr-o căutare pe internet care demonstrează utilizarea frecventă pe piaţa relevantă.

Astfel, consumatorul vorbitor de limba română cu o înțelegere elementară a limbii engleze, ar concepe semnul solicitat cu sensul: un punct sau terminal de plată/ un loc special amenjat unde o persoană poate achita (automat) contravaloarea unui bun, a unei consumații etc sau unde poate efectua plăți de unul singur (plați de tipul self-service).

Marca solicitată contine atât un cuvânt în limba ebgleză, “SELFPAY”, cât si cuvintele în limba română “STAȚIA DE PLATĂ”. În temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul privind marca UE, este suficient ca cererea de înregistrare a mărcii să se dovedească neeligibilă pentru protecție, în acest caz, asa cum s-a mentionat mai sus, în ceea ce privește publicul vorbitor de limba română din Uniunea Europeană.

Solicitantul argumentează că denumirea “STATIA DE PLATA” ce face obiectul prezentei adrese se utilizează doar de către solicitant si doar în legătură cu propriile sale terminale, nefiind o denumire uzuală sau un mod în care consumatorii desemenează astfel de produse/servicii în mod frecvent. Cu privire la acest argument, trebuie precizat că, pentru a refuza înregistrarea unei mărci în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene,

nu este necesar ca semnele şi indicaţiile din care este alcătuită marca menţionate în respectivul articol să fie efectiv utilizate la momentul depunerii cererii de înregistrare, în scopul descrierii unor produse sau servicii, precum cele pentru care se solicită înregistrarea, ori a caracteristicilor acestor produse sau servicii. Este suficient, după cum arată însăşi formularea dispoziţiei menţionate, ca aceste semne şi indicaţii să poată fi utilizate cu un asemenea scop. Prin urmare, înregistrarea unui semn trebuie refuzată în temeiul respectivei dispoziţii dacă cel puţin una dintre semnificaţiile sale potenţiale desemnează o caracteristică a produselor sau serviciilor în cauză.

(23/10/2003, C‑191/01 P, Doublemint, EU:C:2003:579, § 32).

Întrucât marca în cauză este alcătuită din mai multe componente (marcă complexă), pentru aprecierea caracterului său distinctiv, aceasta trebuie considerată în ansamblu. Totuşi, acest lucru nu este incompatibil cu examinarea succesivă a fiecăreia dintre componentele individuale ale mărcii (19/09/2001, T‑118/00, Tabs (3D), EU:T:2001:226, § 59).

Pentru ca o marcă alcătuită dintr-un neologism sau un cuvânt rezultat dintr-o combinaţie de elemente să fie considerată descriptivă în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene, „nu este suficient ca fiecare dintre componentele acesteia să fie considerată descriptivă. Cuvântul sau neologismul în sine trebuie să fie, de asemenea, considerat descriptiv” (12/01/2005, T‑367/02 - T‑369/02, SnTEM, SnPUR & SnMIX, EU:T:2005:3, § 31).

O marcă alcătuită dintr-un neologism sau un cuvânt compus din elemente care descriu, fiecare, caracteristicile produselor sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea, descrie ea însăşi caracteristicile acestor produse sau servicii, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene, cu excepţia cazului în care există o diferenţă perceptibilă între neologism sau cuvânt şi ansamblul elementelor constitutive ale acestuia: aceasta presupune că, din cauza caracterului neobişnuit al combinaţiei în raport cu produsele sau serviciile, neologismul sau cuvântul creează o impresie suficient de îndepărtată de cea produsă de simpla combinaţie de sensuri derivate din elementele constitutive ale acestuia, având drept rezultat o semnificaţie a cuvântului care trece dincolo de ansamblul elementelor sale constitutive …

(12/01/2005, T‑367/02 - T‑369/02, SnTEM, SnPUR & SnMIX, EU:T:2005:3, § 32).

În scopul evaluării caracterului descriptiv, trebuie să se stabilească dacă, din punctul de vedere al publicului relevant, există o relație suficient de directă și specifică între expresie și produsele contestate (20/07/2004, T-311/02, Limo, EU:T:2004:245, § 30).

Dacă publicul relevant întâlnește semnul pentru produsele si serviciile solicitate, în pofida anumitor elemente figurative constând într-o pictogramă stilizată care reprezintă un punct de oprire sau o locație, de culoare roșie, în care este scris “STAȚIA DE PLATĂ”, și, în dreapta sus, într-un cerc de culoare galbenă în care este scris “SELFPAY” alături de un element figurativ stilizat folosit pentru telecomunicații fără fir, va percepe semnul ca furnizând informaţii despre specia/tipul și scopul produselor şi serviciilor în cauză, si anume că acestea sunt terminale de plată prin care se efectuează tranzacții de tipul self-service (plata facturi, plăți către terți, transfer de bani etc), serviciile fiind în legătură cu si pentru realizarea de plăți prin intermediul aparatelor de tipul self-payment.

Inclusiv solicitantul argumentează că marca se aplică pentru servicii de plată electronică a diverselor facturi sau achiziţii online (bilete evenimente, concerte, turism etc.) de petrecere timp liber si divertisment, prin aparate de tipul terminalelor fizice electronice independente (de sine stătătoare). Astfel, nu se poate pune în discuție constatarea Oficiului de mai sus.

Oficiul nu contestă argumentul că marca va fi utilizată întotdeauna ca un tot unitar, aşa cum a fost depusă la înregistrare, adică “STATIA DE PLATA SELFPAY”, parte verbală şi reprezentare grafică si că denumirea “STATIA DE PLATA” sau “SELFPAY” nu poate fi scoasă din context, ea fiind indisolubil legată de comerciant şi de produsele şi serviciile acestuia, în cadrul unui ansamblu unitar şi distinctiv.

Cu toate acestea, Oficiul își mentine opinia că, în raport cu produsele si serviciile în cauză, combinația de cuvinte “STATIA DE PLATA SELFPAY” este în întregime și "exclusiv" descriptivă. În combinație, termenii au un sens perceptibil și pertinent, care este, de fapt sau potențial, atribuibil produselor si serviciilor specificate din clasele 9, 36 si 42. Solicitantul argumentează că marca solicitată este expusă în faţa a peste un million de persoane zilnic care o asociază cu comerciantul ZEBRAPAY. Cu toate acestea, Oficiul nu reuseste să vadă cum o persoană, dacă nu a fost educată în acest sens, ar putea asocia semnul cu solicitantul ZEBRAPAY având în vedere faptul că marca solicitată nu contine numele acestuia, ci doar cuvintele “STATIA DE PLATA SELFPAY”.

Oficiul este de părere că nu este nevoie de nici o reflectie sau interpretare din partea consumatorilor relevanti pentru a afirma că marca solicitată nu este sugestivă, ambiguă sau nedefinită pentru produsele si serviciile în cauză. Mesajul transmis de elementele verbale ale mărcii este usor si imediat de înțeles și oferă informații evidente și directe privind specia/tipul și scopul produselor şi serviciilor în cauză. În ceea ce priveste elementele figurative care îi conferă un anumit grad de stilizare, natura acestora este atât de nesemnificativă încât nu îi conferă mărcii în ansamblu un caracter distinctiv. Aceste elemente nu prezintă nicio caracteristică legată de modul în care sunt combinate care să îi permită mărcii să îşi îndeplinească funcția esențială în raport cu produsele si serviciile pentru care se solicită protecţie.

Imaginea în cauză (o pictogramă stilizată care reprezintă un punct de oprire sau o locație, de culoare roșie, în care este scris “STAȚIA DE PLATĂ”, și, în dreapta sus, într-un cerc de culoare galbenă în care este scris “SELFPAY” alături de un element figurativ stilizat folosit pentru telecomunicații fără fir) nu face decât să întărească mesajul transmis de combinatia elementelor verbale. Folosirea culorilor nu este suficientă pentru a conferi caracter distinctiv mărcii.

Rezultă că mesajul general transmis de marca nu crează o impresie suficient de îndepărtată de cea produsă de simpla combinaţie de sensuri derivate din elementele constitutive ale acesteia.

În consecință, având în vedere cele de mai sus, consumatorii relevanți de limbă română vor face o legătură suficient de clară între semnul si produsele si serviciile solicitate. O astfel de legătură conduce consumatorii să perceapă mesajul descriptiv al mărcii în ceea ce privește aceste produse si servicii si rezultă că, pentru toate acestea, semnul solicitat intră în domeniul de aplicare al interdicției prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (c) și la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene.

Având în vedere cele mentionate mai sus, Oficiul nu poate fi de accord cu argumentul că denumirea solicitată este fantezistă şi originală pentru a desemna un astfel de terminal, cel mult sugestivă, nefiind lipsită de distinctivitate sau că nu permite crearea niciunei îndoieli asupra întinderii protecţiei mărcii.

Din motivele mentionate mai sus, marca solicitată nu poate fi înregistrată ca urmare a motivului de refuz stipulat la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul privind marca UE.

Fiecare dintre motivele de refuz enumerate la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul privind marca UE trebuie analizate independent de celelalte si impun o examinare separată (21/10/2004, C-64/02 P, Das Prinzip der Bequemlichkeit, EU:C:2004:645, § 39; 15/09/2005, C-37/03 P, BioID, EU:C:2005:547, § 29). În plus, diferitele motive de refuz trebuie interpretate în lumina interesului public care stă la baza fiecăruia. Interesul public luat în considerare în examinarea fiecăruia dintre aceste motive de refuz poate, sau chiar trebuie, să reflecte diferite considerații, în funcție de motivul de refuz din cauza respectivă (29/04/2004, C-456/01 P & C-457/01 P, Tabs, EU:C:2004:258, § 45-46; 02/07/2002, T-323/00, SAT.2, EU:T:2002:172, § 25).

Motivele absolute de refuz ca urmare a absenței caracterului distinctiv si caracteristicile indicațiilor descriptive și generale au fiecare propriul domeniu de aplicare și nici nu depind reciproc unele de altele, nici nu se exclud reciproc (29/04/2004, C-456/01 P & C-457/01 P, Tabs, EU:C:2004:258, § 45-46). Deși este suficient să existe un singur motiv de refuz, acestea pot fi examinate și cumulativ.

În temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca UE, mărcile Uniunii Europene, lipsite de caracter distinctiv, adică mărcile care nu permit deosebirea produselor și serviciilor solicitate în mod expres de o întreprindere de cele ale altei întreprinderi, nu vor fi înregistrate (15/09/2005, C-37/03 P, BioID, EU:C:2005:547, § 60).

Semnul solicitat este limitat la simpla declarație că produsele si serviciile sunt sunt terminale de plată prin care se efectuează tranzacții de tipul self-service (plata facturi, plăți către terți, transfer de bani etc), iar serviciile sunt în legătură cu realizarea de plăți prin intermediul aparatelor de tipul self-payment. Ca o simplă indicație, lipsită de originalitate sau rezonantă, marca solicitată nu poate îndeplini functia de semn distinctiv.

Din aceste motive, marca solicitată nu poate fi înregistrată ca urmare a motivului de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca UE.

În ceea ce priveşte deciziile naţionale la care face referire solicitantul, conform jurisprudenţei:

regimul mărcii Uniunii Europene este un sistem autonom, cu un set propriu de obiective şi norme specifice; este un sistem de sine stătător şi se aplică independent de orice sistem naţional… În consecinţă, măsura în care un semn poate fi înregistrat ca marcă a Uniunii Europene trebuie apreciată numai în raport cu normele relevante ale Uniunii. Prin urmare, nici Oficiul şi, după caz, nici instanţele Uniunii nu au vreo obligaţie în temeiul unei decizii care intervine la nivelul unui stat membru sau al unei ţări terţe, potrivit căreia semnul în cauză poate fi înregistrat ca marcă naţională. Situaţia este aceeaşi chiar şi în cazul în care o astfel de decizie a fost adoptată în conformitate cu legislaţia naţională armonizată cu Directiva nr. 89/104 sau într‑o ţară care aparţine zonei lingvistice în care îşi are originea semnul verbal în cauză.

(27/02/2002, T‑106/00, Streamserve, EU:T:2002:43, § 47).

Mai mult, solicitantul nu a furnizat nicio informatie cu privire la modul cum a fost acceptată de OSIM marca anterioara “STATIA DE PLATA SELFPAY”. În ceea ce priveste cererea de marcă românească “SELFPAY” care a fost acordata în urma contestatiei, solicitantul nu a furnizat detalii cu privire la modul în care aceasta a fost acordată, dacă a fost ca urmare depunerii dovezilor privind distinctivitatea dobândită sau nu.

Referitor la propunerea solicitantului de a prezenta o declarație de neinvocare a unui drept exclusiv asupra elementelor verbale “STATIA DE PLATA” si “SELFPAY” în cazul în care, în urma analizării argumentelor prezentate şi a dovezilor ataşate privind distinctivitatea dobandita a marcii, EUIPO își mentine obiectia, trebuie precizat că, în conformitate cu Regulamentul nr.2015/2424 de modificare a Regulamentului nr.207/2009 privind marca comunitară, nu mai este posibil să se depună o declarație de neconformitate care să indice că protecția nu este solicitată pentru un element specific al unei mărci. Mai mult, chiar si înainte de data intrării în vigoare a noului Regulament privind marca Uniunii Europene (23/03/2016), practica Oficiului în ceea ce priveste declaratiile de neinvocare a unui drept exclusiv asupra unor elemente din marcă era în sensul neacceptării unui disclaimer ca argument pentru a depăsi o obiectie în baza motivelor absolute. Astfel, se consideră că, în situatiile în care o marcă este formată dintr-o combinație de elemente, fiecare dintre ele, lipsite de caracter distinctiv, nu este necesar să se renunțe la elementele separate deoarece introducerea unui disclaimer nu va înlătura motivul de refuz al înregistrării mărcii.

În ceea ce priveşte susţinerile privind notorietatea dobândită a mărcii solicitate la înregistrare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene, având în vedere faptul că solicitantul nu a clarificat natura revendicării (principală sau subsidiară), trebuie reiterat faptul că Oficiul consideră că nu a fost făcută nicio solicitare în acest sens.

De asemenea, trebuie precizat că, si în situatia în care s-ar lua în considerare documentele trimise de către solicitant în data de 17/08/2018, acestea nu sunt suficiente pentru a demonstra intensitatea utilizării mărcii solicitate şi dobândirea de către aceasta a caracterului distinctiv.

Referitor la cifrele furnizate de solicitant, unele dintre ele sunt doar afirmații ale solicitantului, nesustinute de probe, iar în ceea ce priveste cele pentru care s-au depus documente probatorii, ele pot dovedi într-adevăr efortul depus de solicitant în vederea sporirii gradului de cunoaştere al mărcii. Cu toate acestea, cifrele prezentate

nu permit o estimare clară a proporției consumatorilor relevanți din Uniunea Europeană care ar recunoaște marca și, ca atare, au doar o valoare probatorie limitată. Solicitantul nu a prezentat nicio informație privind cota de piață a mărcii sau proporția consumatorilor vizați care ar identifica produsele si serviciile ca apartinând solicitantului. De asemenea, este imposibil să se determine percepția publicului relevant în legătură cu semnul solicitat, și anume dacă acesta este sau nu perceput în raport cu produsele si serviciile pentru care se solicită înregistrarea mărcii ca provenind de la o întreprindere, și anume de la solicitant. Nu există dovezi, cum ar fi sondaje de piață, sondaje de opinie sau declarații din surse independente (camere de comerț) care ar putea demonstra că consumatorii relevanți sau o parte semnificativă a acestora ar identifica, pe baza mărcii, produsele si serviciile ca provenind de la solicitant.

Din motivele menţionate anterior şi în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (b) şi (c) şi al articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene, cererea de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene nr. 17 903 905 „STATIA DE PLATA SELFPAY” este respinsă pentru toate produsele si serviciile solicitate.

În temeiul articolului 67 din Regulamentul privind marca Uniunii Europene, aveţi dreptul să atacaţi această decizie. În temeiul articolului 68 din Regulamentul privind marca Uniunii Europene, calea de atac trebuie formulată în scris şi depusă la Oficiu în termen de două luni de la data notificării prezentei decizii. Cererea de introducere a căii de atac se depune în limba de procedură a deciziei atacate. În plus, în termen de patru luni de la aceeaşi dată trebuie depus, în scris, un memoriu în care să se expună motivele de atac. Cererea de atac va fi considerată depusă numai după achitarea taxei de 720 EUR.

Roxana PISLARU